O zi frumoasa de toamna....
Suna telefonul...
EA : Vezi ca in oala aia mare de pe masa sunt vinetele(coapte) pe care le-am adus ieri de la tara. Am uitat de ele. Esti asa dragut sa le portionezi tu in pungi si la le bagi in congelator?
Tu: Binenteles draga.
O nimica toata. O rezolv imediat. Cateva pungi si...
...Si mizerie in toata casa, vinete pe haine, prin bucatarie...
Lucrurile n-au fost asa simple, dar le-am rezolvat. Ce naiba, sunt barbat !
La ultima portie mi se face pofta de salata de vinete si brusc incolteste ideea criminala: daca as trage o salata de vinete? Cat de greu poate fi? Si binenteles, Ei ii voi face si impresie buna.
Oare ce-mi trebuie pt asta? Vinete am, ceapa am... Ups! Maioneza... E buna si cea din borcanul din frigider. Nu e destula, dar mai am si intr-un tub. Ce poate sa se intample? Tot maioneza e.
Ultima intrebare de bun simt: Oare e bine sa ma apuc de chestia asta? Ce poate sa se intample? Indoiala ma impinge sa arunc un ochi pe net. Cautarea ”salata de vinete” pe Google ma duce direct la “Retete simple”. Titlul imi da curaj.
Oare cum se face? Nu era rau daca eram si eu mai curios cand se faceau treburi deastea prin bucatarie.
Aha. Trebuie sa folosesc chestia aia. Chestia aia pe care o sa o numesc in continuare “Masina Infernala”(binenteles marca Ufesa cumparata prin Lyoness de la Nalco www.ufesa.ro , www.valera.ro, cu 19% discount) sta si se uita amenintator la mine. Apar intrebarile: Cum se deschide? Trag, imping, rotesc... nimic. Ar trebui sa o sun pe EA sa o intreb? Hai, ce naiba? Sunt barbat! Fortez putin si o deschid. Aha, nu trebuia sa fortez, avea un buton pt asta. Constat ca are milioane de componente si totusi ii lipseste ceva. Are un locas gol. Caut in sertar gasesc “chestia” si cateva minute o montez si o demontez in chipuri felurite, nemultumit de rezultat.
Acum ce urmeaza? Curat ceapa(una nu foarte mare) si pornesc Masina Infernala. In cateva secunde ceapa s-a dus. Ok, am zis eu ca nu poate fi complicat. Si cu vinetele ce fac? Prin aceeasi fanta in Masina Infernala. Asta se las cu murdarie pana la urechi. Dispar si vinetele. Urmeaza maioneza. Aici devine complicat. Instinctul masculin imi spune ca e nevoie de altceva. Deschid Masina Infernala folosind de data asta Butonul si scot cutitul care mi se pare nepotrivit. Il inlocuiesc cu o chestie pe care o gasesc prin sertar si care dupa forma si culoare pare sa se potriveasca. Da, binenteles se potriveste. Cum altfel? Doar sunt barbat. Golesc borcanul cu maioneza, completez cu maioneza din tub, pun ceva sare si inchid Masina Infernala. In cateva secunde salata este gata. Au mai urmat cateva reprize de adaugat maioneza si sare, doar lucrurile trebuiau sa iasa perfecte. La final privesc rezultatul. Culoarea ok, gustul ok, doar consistenta lasa de dorit. Brusc imi aduc aminte ca maioneza poate trece prin procesal de “taiere”, deci si salata mea…
Convoc rapid “consiliul barbatilor”. Chem cealalta parte barbateasca a familiei (aripa tanara) in bucatarie si expun situatia: avem chestia asta jalnica care risca sa se dezintegreze la noi in bucatarie. Avem posibilitatea sa manacam tot, tinand cont ca nu e rea la gust, sa facem curatenie si sa ne facem ca nu s-a intamplat nimic, sau sa-i lasam si EI si... sa depanam saga salatei de vinete.
Am mancat(era totusi prea multa ceapa – ceapa se toaca separat cred si se adauga dupa gust) si am mai lasat ceva. Asta este, nu mai putem manca. Acum ma uit ingrozit la dezastrul din bucatarie. Ca pe faianta din bucatarie este salata de vinete este... acceptabil, dar de ce este si in sertarul cu linguri???
Trecand peste toate astea, concluzia mea e ca o salata de vinete e o nimica toata si se poate face simplu, in cateva minute.
Pt cei care ma cunosc vreau sa precizez ca in povestea de mai sus nu e vorba despre mine, ci despre un prieten pe care cred ca oricum un il cunoasteti, sau altfel spus asemanarea intamplarilor sau personajelor de mai sus cu unele reale e cu totul intamplatoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ne parerea ta!