Suntem pe o insula din oceanul Indian. O insula de vis, cu vegetatie luxurianta, plaja cu nisip alb si o apa de un albastru perfect.
Vineri dimineata, mai precis pe la ora 2, am pornit impreuna cu Moni si cu Marius, colegul nostru din Constanta, spre Frankfurt. Nu am reusit sa dorm inainte, decat vreo ora, asa ca mi-era groaza de drum, dar incet, incet, am parcurs cei peste 1200 km pana in Germania. Pana pe la Linz, in Austria, am condus eu si pe drum am tras intr-o parcare si am atipit vreo 20 de minute. Simteam nevoia… La Linz, a trecut Moni la volan si a condus pana in Germania. E bine sa ai pe cineva de nadejde langa tine, ca sa te ajute atunci cand ai nevoie. Totusi nu am prea reusit sa adorm in dreapta. Inainte cu vreo 200 km de Frankfurt, constatand ca sta rau cu motorina, a iesit de pe autostrada si am mers intr-un sat (cred) sa alimentam. Un sat pitoresc, cu drumuri pavate cu piatra, case vechi si o cetate pe un deal. Benzinaria era de fapt un mic magazin cu de toate, care avea si doua pompe in fata. Am mancat tot acolo in sat la un « gasthaus » si apoi am urcat la volan si am plecat spre Frankfurt. Undeva pe drum am mai atipit vreo 10 minute intr-o parcare.
Aeroportul l-am gasit usor si ne-am parcat masina in « holiday parking » (pe la ora 18) de unde ne-a luat un microbuz si ne-a dus la terminalul unde trebuia sa ne intalnim cu ceilalti 170 de membrii Lyoness cu care urma sa calatorim mai departe. Despre aeroport nu pot sa spun decat ca e un oras. Nu e ca un oras, ci este un oras in toata puterea cuvantului. A urmat intalnirea cu ceilalti, chekin-ul, asteptarea dinaintea imbarcarii, la o bere cu sponsorii nostrii din Ungaria, asteptarea intr-un alt bar, la o alta bere cu colegii din Romania si apoi imbarcarea. Zborul cu Oman Air a durat aprox 6 ore(de la 22.30 pana pe la 7, diferenta e din cauza fusului orar). Am facut escala la Muscat, apoi am plecat mai departe spre aeroportul din Male. Cel mai ciudat in Muscat a fost ca ne-am trezit in plina vara si cum am ajuns pe aeroport, am dat fuga sa trec la pantaloni scurti. Daca inainte de Muscat m-a impresionat insula aceea artificiala din Dubai, care se zarea din avion, inainte de a ateriza in Male m-au impresionat multimea de insule pe deasupra carora am zburat. Aeroportul e impropriu spus ca e in Male, e de fapt pe o insula langa cea ocupata de capitala Maldivelor. Ne-am recuperat bagajele si unii ne-am indreptat spre hidroavioane, iar ceilalti spre salupele cu care urmau sa parcurga ultimii 100 de km. Noi am zburat cu hidroavionul, o experienta cu totul deosebita, mai ales intr-o zona atat de interesanta. Am amerizat(cred ca asa-i spune) destul scuturati langa o pluta, de unde ne-a recuperat salupa care ne-a dus pe Sun Island, punctul terminus al calatoriei noastre. Cu toate ca eram pe drum de vreo 40 de ore, oboseala a disparut imediat ce ne-am apropiat de insula. Am fost intampinati de niste tipi maruntei care ne-au servit cu lapte de cocos. Ne-am luat cheile si am fost dusi cu un mic vehicul electric, pana la bungalow-ul nostru. Am intrat prin fata si fara sa zabovim, am iesit prin spate intr-o « curte » ce parea mai mult jungla. La 15 metrii, dincolo de mica noastra jungla particulara, se ivea OCEANUL. Am cascat gura o vreme, am vazut, mirosit si gustat tot ce era prin prejur si apoi am mers la resturantul unde am luat cina. Seara am incheiat-o stand cu Moni cu cate o bere in mana, in sezlonguri, sub palmieri, ascultand soaptele oceanului.
Daca reusesc (netul e destul de slab) o sa pun si poze.
Vineri dimineata, mai precis pe la ora 2, am pornit impreuna cu Moni si cu Marius, colegul nostru din Constanta, spre Frankfurt. Nu am reusit sa dorm inainte, decat vreo ora, asa ca mi-era groaza de drum, dar incet, incet, am parcurs cei peste 1200 km pana in Germania. Pana pe la Linz, in Austria, am condus eu si pe drum am tras intr-o parcare si am atipit vreo 20 de minute. Simteam nevoia… La Linz, a trecut Moni la volan si a condus pana in Germania. E bine sa ai pe cineva de nadejde langa tine, ca sa te ajute atunci cand ai nevoie. Totusi nu am prea reusit sa adorm in dreapta. Inainte cu vreo 200 km de Frankfurt, constatand ca sta rau cu motorina, a iesit de pe autostrada si am mers intr-un sat (cred) sa alimentam. Un sat pitoresc, cu drumuri pavate cu piatra, case vechi si o cetate pe un deal. Benzinaria era de fapt un mic magazin cu de toate, care avea si doua pompe in fata. Am mancat tot acolo in sat la un « gasthaus » si apoi am urcat la volan si am plecat spre Frankfurt. Undeva pe drum am mai atipit vreo 10 minute intr-o parcare.
Aeroportul l-am gasit usor si ne-am parcat masina in « holiday parking » (pe la ora 18) de unde ne-a luat un microbuz si ne-a dus la terminalul unde trebuia sa ne intalnim cu ceilalti 170 de membrii Lyoness cu care urma sa calatorim mai departe. Despre aeroport nu pot sa spun decat ca e un oras. Nu e ca un oras, ci este un oras in toata puterea cuvantului. A urmat intalnirea cu ceilalti, chekin-ul, asteptarea dinaintea imbarcarii, la o bere cu sponsorii nostrii din Ungaria, asteptarea intr-un alt bar, la o alta bere cu colegii din Romania si apoi imbarcarea. Zborul cu Oman Air a durat aprox 6 ore(de la 22.30 pana pe la 7, diferenta e din cauza fusului orar). Am facut escala la Muscat, apoi am plecat mai departe spre aeroportul din Male. Cel mai ciudat in Muscat a fost ca ne-am trezit in plina vara si cum am ajuns pe aeroport, am dat fuga sa trec la pantaloni scurti. Daca inainte de Muscat m-a impresionat insula aceea artificiala din Dubai, care se zarea din avion, inainte de a ateriza in Male m-au impresionat multimea de insule pe deasupra carora am zburat. Aeroportul e impropriu spus ca e in Male, e de fapt pe o insula langa cea ocupata de capitala Maldivelor. Ne-am recuperat bagajele si unii ne-am indreptat spre hidroavioane, iar ceilalti spre salupele cu care urmau sa parcurga ultimii 100 de km. Noi am zburat cu hidroavionul, o experienta cu totul deosebita, mai ales intr-o zona atat de interesanta. Am amerizat(cred ca asa-i spune) destul scuturati langa o pluta, de unde ne-a recuperat salupa care ne-a dus pe Sun Island, punctul terminus al calatoriei noastre. Cu toate ca eram pe drum de vreo 40 de ore, oboseala a disparut imediat ce ne-am apropiat de insula. Am fost intampinati de niste tipi maruntei care ne-au servit cu lapte de cocos. Ne-am luat cheile si am fost dusi cu un mic vehicul electric, pana la bungalow-ul nostru. Am intrat prin fata si fara sa zabovim, am iesit prin spate intr-o « curte » ce parea mai mult jungla. La 15 metrii, dincolo de mica noastra jungla particulara, se ivea OCEANUL. Am cascat gura o vreme, am vazut, mirosit si gustat tot ce era prin prejur si apoi am mers la resturantul unde am luat cina. Seara am incheiat-o stand cu Moni cu cate o bere in mana, in sezlonguri, sub palmieri, ascultand soaptele oceanului.
Daca reusesc (netul e destul de slab) o sa pun si poze.
In schimb in tara pagina Lyoness e varza.
RăspundețiȘtergere