Brazilia... o saptamana fara asteptari

Cand pleci in concediu, vacanta sau cum vrei sa-i spui, intotdeauna ai anumite asteptari. In general aceste asteptari sunt legate de locul unde vei merge, de ceea ce vei vizita, de cazare, de confortul si calitatea serviciilor. E bine intotdeauna sa te asiguri ca ceea ce ti-ai ales se potiveste asteptarilor tale.

Noi cand am plecat in Brazilia, am plecat... fara asteptari. Stiu ca suna ciudat, dar asa a fost.

De fapt e tipic pt noi...

Se instalase de ceva vreme la noi in casa un "dor de duca". Voiam sa mergem undeva unde e soare si o vreme am oscilat intre Cuba , Jamaica, sau chiar R. Dominicana. Abia dupa ce am optat pt Brazilia (habar n-am care a fost motivul) am cautat pe harta unde e de fapt Salvador de Bahia, daca e la mare sau la munte, cum arata hotelul, ce ar fi de vazut... - stiti voi, chestii de-astea. Noi chiar nu aveam asteptari.

Sunt oameni pt care vacanta perfecta e o saptamana intr-un resort luxos cu ultra allinclusive. Era un tip in avion care le spunea tovarasilor sai dupa 8 ore de zbor: "Pe mine nu ma mai prindeti pe aici. In concediu mai merg doar in Antalya si daca mi se face de aventura ma uit pe Discovery."

Am zambit. Omul avea dreptate. Daca nu vrei "aventura" aceea poate fi reteta perfecta.

Noi am trait o saptamana, aventura numita Brazilia.

Brazilia, o alta lume, o lume ciudata pe care in primul moment n-am inteles-o. Lucrurile din jur parca nu se intamplau dupa regulile si tipicul "firesc", oameni cu care nu ne puteam intelege in nici una din limbile pe care le stiam. O lume ciudata.

Incetul cu incetul am luat lucrurile asa cum erau, fara sa caut sa le inteleg sau sa le cataloghez.

Am locuit intr-un hotel cu camere de... cel mult 2 stele, dar cu servicii de 4 stele.

Am cascat gura la acele ghetouri intinse la nesfarsit pe colinele din oras, o amestecatura de bucati de case, asezate unele peste altele, netencuite si adesea fara geamuri, nu departe de blocuri luxoase de gate cate 20-30 de etaje.

M-au socat gardurile caselor, inalte de 2-3 metrii, terminate cu tepuse metalice, cioburi de sticla sau curent electric. Orice casa decenta are un astfel de gard, la fel cum orice bloc e ingradit si pazit.

M-au mirat vestele antiglont si armele la vedere ale politiei militare, prezenta pretutindeni, pe jos, pe motociclete, cu masina sau calare.

Am baut bere si am ascultat muzica live, alaturi de mici si mari, in (poate) cel mai soios local in care am fost pana acum.

Am gustat cam tot ce ne-a iesit in cale in materie de mancare si bautura(si unele au fost chiar ciudate).
Am facut baie si am navigat pe Atlantic.

Am fost in locuri deosebite (nu neaparat spectaculoase) si am cunoscut oameni deosebiti. I-am vazut pe brazilieni ca un popor vesel si jovial, fara prea mare interes fata de cele materiale, un popor credincios a carei singura menire pe lume pare a fi cantul, dansul si... fotbalul. Probabil exista si o alta fata, pe care doar am banuit-o, dar oamenii din jurul nostru asa erau.

Nu pot sa o uit pe tipa de la benzinarie care ne refuza vehement banii spunandu-ne "no trocu", nici pe italianul "argentinian" care turuia in limba lui cu toata lumea, cu toate ca nimeni nu-l intelegea. O sa-mi amintesc de ghidul nostru de la Iguatemi(vorbitor de engleza) care ne poveste ca tatal sau cosidera ca e realizat financiar daca are intotdeauna bani de cheltuiala pt Carnaval. Cum sa-l uiti pe tipul tuciuriul care ne-a vandut pe plaja "branza prajita pe bat" si ne-a intrebat de unde suntem si a vrut si detalii? Sau pe toti acei soferi care cantau in timp ce sofau ca in "cursa infernala". Era sa imi scape, dar sigur nu aveam cum sa uit, cel mai deosebit taxi din lume(si al sau sofer), tapetat cu mii de abtibilduri marunte...
Toate astea si multe, multe altele, au fost toate in acea sapatamana numita Brazilia.
Nu ne-am asteptat la asta, dar de fapt, dupa cum va spuneam, nu prea ne-am asteptat la nimic.
Aveam loc in sufletul nostru pt orice.